O partidă de … poveste

 

Na că am pățit-o și pe asta….

Ce anume, probabil că vă întrebați. Pai treaba stă în felul următor. Toate astrele se aliniaseră. Vreme bună într-o zi de vineri. O zi de concediu și un plan măreț de a ”rupe” apa la feeder pe Someș. Premisele erau toate acolo și extrem de bune. Tocmai ce găsisem un nou loc, apă mai lină, adâncă, pe la vreo 2,5m (adâncă pentru zona aceea). Substratul tare, pietriș. Ce mai? Apă de mreană, scobar, clean, morunaș, de ce nu și caras sau crap.

Aveam speranțe extrem de mari, trebuie să recunosc. Pescuiesm in același loc cu vreo două săptămâni înainte și prinsesem destul de bine, dar despre asta vă voi povesti în articolul următor.

Bun, să revin la poveste. Pescuit la feeder. Lansetă de 3.60, fir de 0.20mm. Nada, o combinație nouă de River Ace cu Secret de la Marcel van den Eynde. Deoarece curentul era destul de moale, folosisem un cage feeder de 40 de grame.

Montura clasică. Momitorul pe firul principal, o treccia de 10cm sub momitor de care am atașat forfacul.

Totul a început exact așa cum mă așteptasem. După o nădire cu vreo 10 coșulețe, începusem pescuitul. Prima trăsătură a sosit destul de târziu, la vreo oră. Era normal. Din ultimele partide observasem că peștii aveau un alt comportament și anume acela de începe să se hrănească pe vad destul de greu sau târziu.

Un porcușor transparent. În termeni de Someș era un semn bun că nu sosiseră obleții pe vad. Continui pescuitul și după încă 40 de minute reușesc să prind un clean mic. încă un semn pozitiv. Peștii începeau să vină pe vad. Eram pe ei, clar!

Țeapă! Nu puteam fi mai departe de adevăr. Trecuseră vreo 3 ore deja și nicio trăsătură pe vad. Observ undeva mai în larg niște sărituri și mă gândesc că poate pescuiesc prea aproape de mal, adică la vreo 25 de metri.

Decid atunci să fac un al doilea vad, exact în mijlocul Someșului. Pun un momitor de 50 de grame și lansez la vreo 35-40 de metri, exact în mijlocul apei, unde văzusem câteva sărituri. Nădesc și aștept. Prima trăsătură anemică, un porcușor. Speram să nu se repete scenariul.

Speranța mea se materializase. După acel porcușor urmase o perioadă de acalmie de aproximativ 30 de minute după care urmase o nouă trăsătură anemică. Înțep și spre surprinderea mea era, ceva ce nu credeam că voi vedea vreodată pe Someș. Un guvid de apă dulce. Eram efectiv surprins de această captură. Nu îmi venea să cred că prind guvid pe Someș., mai ales că pescuiesc pe această apă de cel puțin 24 de ani. Schimb momeala, lansez. Un țac scurt și puțină tensiune în vârf m-a făcut să bănuiesc un porcușor care atenta la momeala mea. Înțep scurt, recuperez și ghici ce? Un alt guvid.

Lansez din nou și surpriză. Următorul pește fusese tot un guvid.

Deja este prea mult, îmi spun eu, dar cineva își dorea intens să mă contrazică. Cine? Era vorba despre cei aproximativ 30 de guvizi pe care i-am prins în următoarea oră jumătate.

Deja nici nu mai știam ce să cred. Speram, totuși, ca la un moment dat aceștia vor pleca și pe vad vor veni ceva pești de talie. Cu speranța rămăsesem, ba mai mult, lucrurile au mers și mai prost.

Da, exact așa. Și mai prost.  De la o vreme începusem să nu mai văd nicio trăsătură, cu toate acestea viermii erau supți și întinși. De aici începusem un adevărat maraton de modificări ale monturii. Astfel cred că am reușit să rotesc toate, dacă nu majoritatea variabilelor. Montură cu picioruș/feeder link, forfac de la 1.5 m până la 20 de cm. Fire de la 0.10 până la 0.07mm. Cârlige de la 14 la 22, forme și culori variate, negre, roșii, verzi și bronz. Un vierme înțepat, unul tras, combinații de tras cu înțepat, 3-4-5-6 viermi. Același rezultat. Nu vedeam trăsătura dar viermii erau întinși și supți. Am combinat și vierme cu biluță flotantă de poliester, cu mei expandat, etc. Nimic, exact același rezultat.

Ultimul lucru pe care decisesem să îl fac a fost să închei partida de pescuit și să merg într-o scurtă plimbare pentru a căuta alte locuri de pescuit.

Revenit acasă, am discutat și eu cu un super pescar de feeder pe râu și mi-a confirmat o bănuială, și anume că pe vad se instalaseră guvizii și că din cauza dimensiunii lor foarte mici, trăsăturile nu erau vizibile. Recomandarea lui a fost: fir textil.

Dar să fim serioși, nu o să merg la pescuit cu fir textil ca să prind guvizi. 😊

Normal v-aș spune în încheiere că am învățat cutare și cutare, dar din păcate nu pot. Tot ce pot spune este că am pățit-o și pe asta și că, probabil, va trebui să ne adaptăm la realitatea apariției unui nou membru în tripleta care distruge Someșul de ani buni: pescarul bistrițean, cormoranul și acum guvidul.

 

 

 

 

 

 

Până la următorul articol despre două teste reușite, nu uitați să dați un like paginii noastre de Facebook aici. Numai cu ajutorul vostru putem crește.

One thought on “O partidă de … poveste

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.