Oare am uitat să pescuiesc ???

3…2…1… și acum chibiții vor spune” păi tu nu ai știut niciodată să pescuiești”. Sunt 100% sigur că foarte mulți dintre voi vă gândiți la asta. Surpriză: nu vă face mai haioși ci din contră, vă face plictisitori, banali și denotă faptul că nu vă prindeți prea repede la ironii.

Acum că majoritatea celor care citesc s-au supărat și au închis pagina, ați rămas doar voi cei care, poate, chiar sunteți interesați de ceea ce voi scrie. Câteva rânduri, nu prea mult.

De ce titlul ”Oare am uitat să pescuiesc?”? Deoarece mi-am pus de foarte multe ori această întrebare în momentele cele mai nasoale dintr-o partidă de pescuit, atunci când tactica aleasă nu funcționa. Mai mult, nu funcționa nici măcar planul B sau C sau D. De la fel de multe ori aveam dubii vizavi de abilitățile mele de a pescui și de a prinde pești. Este extrem de enervant și demoralizant momentul când stai pe baltă și te trezești că trăsăturile efectiv nu vin, indiferent de ce anume ai face. Mai trist este atunci când pescuiești perfect, montura perfectă, echilibrată, lansezi precis, dar peștii efectiv refuză să se hrănească.

Concluzia la care am ajuns este aceea că în foarte multe cazuri nu este neapărat vina pescarului. Din 20 de pescari pe o baltă mică, nu au cum să fie toți habarniști și să nu fie în stare să prindă o cantitate decentă de pești. În cele mai multe cazuri este vorba despre comportamentul peștilor, despre felul în care acea apă trăiește ziua și, implicit, peștii din ea.

O astfel de întâmplare am avut oarecum de curând când decisesem să fac o ieșire scurtă pe o locație dragă mie: Lacul Mica din apropierea orașului Dej din județul Cluj.

Balta este relativ mică (ironic, nu? 😊) și este amplasată pe fosta albie a râului Someș. Problema cea mai mare a acestei locații este aceea că deși densitatea de pește este una destul de bună, și mă refer aici la crap și caras, volumul de pești de talie foarte mică este extrem de ridicat, și aici mă refer la carași minusculi, Pseudorasbora parva sau Murgoi bălțat. Acești pești sunt prezenți în lac în cantități fenomenale. Ca și un exemplu, la un drill, când scoți peștele din apă cu minciogul ai șanse foarte mari de a mai scoate în același minciog și minim 5-6 pești de acest tip care se aflau în zonă în momentul acela.

Din acest motiv gândisem o tactică de pescuit la rubeziană ce se baza pe o abordare minimalistă, de tip englezesc. Nădire cu o cantitate extrem de mică de nadă și/sau particule pentru a atrage pe vad doar câte un pește de talie, sau mai bine spus pentru a atrage peștele mai mare din imediata apropiere.

Tactica suna cam așa:

Nadă: Marcel van den Eynde Super Method Mix Fruit, o nadă cu arome dulci de fructe, granulație mediu-mare, culoare galbenă și putere de colare ridicată. Pe lângă nadă mai pregătisem și porumb dulce de conservă.

Echipament: rubeziană de 13 metri, linie realizată din fir principal de 0.18mm, echipată cu o plută pentru pescuit la crap/caras de 0.4gr, forfac de 0.14 și cârlig Milo Serie AS numărul 12.

Tactica: nădire minimalistă. Cu ajutorul unui cad pot (cupă de nădire amplasată pe vârful kitului de rubeziană) am introdus câteva boabe de porumb și o bilă de nadă foarte bine strânsă de mărimea unei nuci. Aceasta avea să fie nădirea grea pe care urma să aștept câteva minute, maxim 30 pentru a captura un pește.

La aproximativ 5 minute de la nădire, apa din zona nădită începuse să fiarbă. Cantitatea de pești de talie mică de pe vad întrecuse chiar și cele mai sumbre previziuni. Agresivitatea cu care se hrăneau era una incredibilă. Deși foloseam o boabă de porumb pe cârlig, aveam zeci de ”line bites” până ce din bobul de porumb rămânea doar pielița și câte un pește mai ghinionist se înțepa. Dacă era o roșioară eram fericit.

Încercasem să pescuiesc între ape, dar acolo era zona de acțiune a roșioarelor. Încercasem să pescuiesc sub nadă, în stânga-dreapta ei și după. Același rezultat.

După aproximativ 2,5 ore de pescuit aveam în juvelnic trei carași de o palmă. Nici la method feeder lucrurile nu stăteau mai bine.

La aproximativ 30 de minute de la nădirea inițială decisesem să mai nădesc odată, de această dată doar cu boabe de porumb, sperând că grădinița îmi va da pace. Nu putea fi mai departe de adevăr. La aproximativ 3 minute de la nădire se întâmplase exact același fenomen. Mă năpădise creșa.

Deja schimbasem cârligele cu unele mai mici, momeli, forfac cu fir de păr și pelete pe cârlig. Nu se întâmplase nimic notabil.

Când mai aveam aproximativ două ore din partida deja complet ratată decisesem să mai încerc un singur lucru. Aveam la mine 4 conserve de porumb dulce. Am desfăcut două din ele și le-am nădit cu ajutorul cupei de năride la aproximativ 12 metri, continuând să pescuiesc la 13 metri. După vreo 20 de minute am avut o trăsătură oarecum ruptă din tipar, ciupituri rapide, indecise, iar pluta începuse să alunece spre dreapta. Din reflex sau instinct înțep și mă trezesc cu un mic amur în cârlig.

Evident că deja începeam să îmi fac speranțe. Pozez și eliberez amurul după care duc linia din nou pe vad. Surpriză!!! Peștii de talie mică au năpădit toată zona, chiar și locul de la 13 metri care nu fusese nădit, era acum năpădit de puiet.

Dezamăgit și oarecum intrigat, decisesem să strâng sculele și să plec spre casă. Ceea ce mi se părea extrem de ciudat era faptul că această tactică funcționase în trecut, pe aceeași locație, dar parcă densitatea de puiet era mai scăzută.

Cu toate că nu eram cel mai fericit om din lume în acel moment, câteva beculețe mi se aprinseseră vizavi de câteva posibile abordări ale unor partide viitoare pe acea locație.

Prima abordare ar fi aceea de a nu pescui la plută ci la plumb cu pelete de 8mm pe cârlig și cu săculeț solubil umplut cu pelete de 8 sau 6mm. Pescuit nu pe un vad ci la intercepție sau astfel spus, dacă prind pe un loc să relansez în același loc cu sau fără pelete pentru a mă asigura că peștele era în trecere și nu este vorba despre un banc de pești. Pescuit pe același loc până ce nu se mai prind peștii doriți.

A doua abordare ar fi aceea de a pescui doar cu plumb si momeală, fără niciun tip de nadă sau nădire. Pescuitul realizat într-o posibilă structură, prag sau aproape de malul opus.

O a treia variantă ar fi aceea de a pescui la method feeder lipit de malul opus. Pe jumătatea unui mal există o zonă inaccesibilă pescarilor, malul fiind acoperit de vegetație. Din acest motiv, acolo ar fi o zonă bună pentru pescuit fiind umbrită, având structuri și zonele în care s-ar putea aduna peștii mici sunt limitate.

A patra variantă ar fi pescuitul la pellet waggler. În jurul prânzului peștii de talie mare se ridică la suprafață unde ar putea fi capturați astfel. Oricum ar fi, momeala mare ar putea ajuta la selecție.

Da, variante sunt, majoritatea izvorâte din eșecuri. Probabil că de aici îmi vin cele mai bune idei, cine știe? Și nu, nu am uitat să pescuiesc, sunt doar ghinionist, dar asta e bine, din eșecuri înveți.

 

 

P.S.

Până la următorul articol va rog să nu uitaţi de pagina noastră de facebook. Cu un click aici şi un like ne ajutaţi să creştem.

De asemenea nu uitaţi şi de pagina oficială de facebook Van den Eynde Romania. Un click aici şi un like va ajuta pagina să crească şi veţi fi mereu informaţi cu privire la noutăţile van den Eynde şi diverse reţete de nadă.

 

2 thoughts on “Oare am uitat să pescuiesc ???

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.