Method Vs. Feeder la caras.

DSC_0322Nu vă speriați, nu am să vă mai povestesc despre minunații concurenți români și cu siguranță nu anunț lansarea unui proiect ”expert” sau ”master”. Ba mai mult, nici măcar nu voi încerca să vă dau lecții de pescuit. Tot ceea ce vreau este să vă povestesc despre o partidă de pescuit în care am comparat două tipuri de pescuit cu lanseta feeder.

 

Primăvara s-a instalat complet. Vremea este tot mai caldă, însă nopțile reci mențin și temperatura apei destul de scăzută. Cu toate acestea pescarii dau buzna pe lacuri în căutarea capturilor memorabile.

Din păcate, în timpul weekendului, locurile sunt tot mai greu de găsit. Spre exemplu, acum vreo 3 săptămâni plecasem la pescuit cu speranțe mari doar pentru a afla cu stupoare că lacul era deja plin la ora 5 dimineața.

Pescari mulți și pești puțini. Cam aceasta este problema care caracterizează multe dintre lacurile din jurul Clujului. Din nefericire, de foarte multe ori mă aflu pus în situația de a alege între posibilitatea de a prinde un crap sau poate doi si între a urmări peștii mici precum carașii, babuștile sau plăticuțele care mai scapă de cârligele cu pelete și bile ale pescarilor de crap.

Acesta este și motivul pentru cale alesesem un lac fără pretenții din apropierea Clujului, iar ținta mea fuseseră carașii.

Dacă tot mă aflam pe malul apei și dacă tot fusesem primul pescar de pe lac, decisesem pe loc să fac un test între două tehnici diferite de pescuit cu lanseta feeder: method feeder și feeder clasic.

Ideea din spatele acestui test nu este una nouă, dar trecuse ceva vreme de la ultima partidă în care pescuisem cu un momitor clasic pe aceeași locație. De la ultima partidă realizată aici, în toamnă, rămăseseră câteva întrebări și teorii pe care trebuia să le testez tot într-o perioadă în care apa era încă rece.

Așadar, fără a mai lungi lucrurile degeaba să vă povestesc pe scurt despre ce anume făcusem și de ce.

Distanța de pescuit fusese setată la 55 de metri. Lacul nu are foarte multe structuri. Singura structură am găsit-o undeva la vreo 15 metri de mal dar am decis să nu o abordez încă. O voi testa când apa va fi mai caldă. Adâncimea apei era undeva în jurul a 1,5-2metri. Substratul plat cu un strat subțire de mâl deasupra. Nu foarte adânc. Din sondare am dedus că era undeva la maxim 5-7cm. De asemenea, pe substrat mai există și vegetație. Locul ales era destul de curat în sensul că am scos doar o singură dată niște ”salată” 😊.

Optasem pentru realizarea a două vaduri, la aceeași distanță, însă cu un spațiu de aproximativ 15 metri între ele. Mai exact, vadul pentru method feeder era în partea stângă pe când cel pentru feederul clasic la 15 metri în dreapta celui de method feeder.

Nada fusese aceeași: una sărată dar cu miros dulce. Două kilograme de Marcel van den Eynde Turbo Black la care am adăugat un kilogram de Marcel van den Eynde Carassio Brown. Cele trei kilograme fuseseră aditivate cu un plic de Marcel van den Eynde Big Fish. Turbo este o nadă cu tonuri dulci, o nadă clasică de culoare neagră, foarte colantă și cu un conținut ridicat de semințe. Nada se adresează peștilor albi precum babușca, roșioara și cel mai important, carasul. Granulația ei este mediu-fină. Carassio este tot o nadă sărată dar cu aromă de citrice, putere medie de colare și, așa cum sugerează și numele, se adresează carașilor dar și crapilor. Granulația este medie Aditivul Big Fish este un aditiv extrem de dulce, având o aromă puternică de fructe exotice, culoare neagră și, așa cum o sugerează și numele, se adresează peștilor mari. Per total, nada are o aromă de fructe exotice, iar aroma secundară este cea de citrice.

Accesoriile pentru cele doua tehnici au fost următoarele: Maver UFO method feeder de 28 de grame, mărime medium la care am folosit un cârlig Maver Invincible CS24 numărul 14 legat cu un forfac de 10cm de 0.14 cu fir de păr și inel de silicon. Pentru feederul clasic am folosit un coșuleț de 40 de grame marca Mircea Gabor de 40gr, rotund. Coșulețul a fost culisant, iar între firul principal și forfac am adăugat o treccia de 10 cm pentru a evita eventualele încâlcituri. Forfacul realizat din fir de 0.14 de 60cm a fost echipat cu un cârlig Kamasan B560 de 12.

Nădirea de început a constat din 7 coșulețe feeder lansate pe vad și 10 method feedere pe vadul de method.

Momelile folosite pentru method feeder au fost dumbell-urile de la Marcel van den Eynde, viermi, pufarin cu diferite arome. Pentru pescuitul cu feederul clasic am folosit viermii și pufarinul.

După nădirea de început, prima trăsătură a sosit la aproximativ o oră de la începutul partidei. Prezentarea a venit pe vadul de feeder la viermi.

Primul pește fusese o roșioară, sosită tot pe vadul de feeder. În primele 3 ore de pescuit peștii veneau în valuri. După 2-3 prezentări trăsăturile dispăreau. Acest comportament fusese observat și anul trecut în toamnă. Pe moment nu îmi dădusem seama de ce exista acest comportament, dar azi decisesem să risc puțin și decisesem să adaptez tactica. După cele 2-3 trăsături decisesem să lansez 2-3 coșulețe la intervale de maxim 5 minute. Am făcut acest lucru de 3 ori după care totul s-a schimbat. Trăsăturile au devenit tot mai dese și mai constante pe vadul de feeder. Vadul de method părea a fi mort deoarece producea un caras pe când vadul de feeder produce între 5 și 8 carași.

Concluziile acestei partide sunt următoarele:

  1. Distanța contează. În toamnă pescuisem undeva la 30 de metri de mal și peștii nu păreau dispuși să se așeze pe vad. Pescuind la 55 de metri, aveam încredere că peștii se vor așeza pe vad.
  2. Nada fusese una destul de bogată proteic. Rețeta de nadă este una pentru sezonul cald. Doream ca granulație și consistența să păstreze peștii pe vad, iar culoarea închisă fusese o măsură de precauție.
  3. Cantitatea de nadă dusă pe vad. A contat cantitatea de nadă deoarece reușisem să realizez un vad mult mai consistent cu ajutorul feederului decât cu ajutorul method-ului. Încercasem să lansez method feederul la intervale de 2-3 minute timp de 15 minute pentru a crea un vad și acolo. Cu toate acestea peștii nu reacționaseră. Inițial mă temusem că îmi împărțisem vadul în două, dar nu fusese cazul.
  4. Momeala cea mai productivă se dovedise a fi combinația dintre un pufarin și un vierme pe cârlig. Probabil că este vorba despre un cumul de factori precum greutatea redusă a momelii, atractivitatea viermelui care mișcă și distanța la care se afla cârligul de momitor. (am testat și momeli de tip wafter dar fără rezultat).
  5. Încrederea în nadă și montură precum și disponibilitatea de a-mi asuma riscul de a schimba tactica din mers. Faptul că decisesem să lansez mai des s-a dovedit câștigătoare. Am avut momente în care am capturat si 5 carași în mai puțin de 10 minute.

 

Campion: Feeder-ul !!!

Voi reveni cu noi teste între method feeder si feederul clasic. Până atunci vă doresc Fir Întins !!!

DSC_0251DSC_0304DSC_0285DSC_0289DSC_0335DSC_0322DSC_0328DSC_0311DSC_0368DSC_0343DSC_0378

P.S.

Până la următorul articol va rog să nu uitaţi de pagina noastră de facebook. Cu un click aici şi un like ne ajutaţi să creştem.

De asemenea nu uitaţi şi de pagina oficială de facebook Van den Eynde Romania. Un click aici şi un like va ajuta pagina să crească şi veţi fi mereu informaţi cu privire la noutăţile van den Eynde şi diverse reţete de nadă.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.