Comportamentul peştilor

Ar fi cel puţin interesant să mergem pe malul apei, să aruncăm o nadă în apă, nada minune, să prindem peşti fără număr, mulţi şi mari şi apoi să venim acasă fericiţi. Întrebarea mea ar fi: oare câtă vreme ar supravieţui pescuitul şi cat ar mai supravieţui entuziasmul de a pescui?

Nu prea mult, cred eu. Dacă lucrurile ar fi atât de simple, ar deveni rapid plictisitoare sa mai rău. Probabil că, trăind în România, am rămâne rapid fără peşti.

Ceea ce îmi ridică spiritul şi mă face să privesc partea bună a lucrurilor este faptul că această nadă minune nu există. Ceea ce există, însă, este o gamă extrem de variată de produse, unele miraculoase, unele nu, care în combinaţiile corecte pot aduce rezultate foarte bune.

Deoarece am la dispoziţie o gamă destul de variată de nade, mă bucur de libertatea de a-mi alege combinaţiile şi de a inventa unele noi, doar pentru a putea testa eficienţa unei nade în diverse situaţii.

În exerciţiul de testare, m-am deplasat pe un lac din apropierea Clujului, lac ce face parte dintr-o salbă de lacuri în zona satului Câmpeneşti. Deşi puteam să optez pentru lacul cu regim C&R, eu optasem pentru unul dintre lacurile mai „părăginite” şi nepopulate constant în scopuri comerciale.

Nu mai pescuisem pe acest lac de câţiva ani motiv pentru care se prezenta ca o încercare pentru mine din două puncte de vedere: unul era acela al necunoaşterii situaţiei peştilor de aici iar al doilea era acela că urma să testez o combinaţie nouă pentru mine.

Tehnica de pescuit fusese rubeziana clasică (chiar dacă acum regret că nu optasem pentru o vargă de 6-7 metri). Optasem pentru rubeziană deoarece lacurile din această zons sunt destul „bătute de vânt”, astfel cu rubeziana obţineam o stabilitate mai bună decât cu o vargă. Lungimea rubezienei fusese de 11.5m, iar montura una cât se poate de clasică: O plută Dino Master Carp de 0.4g, firul principal de 0.10mm si forfacul cu lungimea de 15cm şi diametrul de 0.08mm. Linia fusese realizată, şi ea, clasic cu trei plumbi de semnalizare numărul 8 (0.06g) aşezaţi la intervale de 15cm, iar bulkul fusese aşezat la o distanţă de 55cm de cârligul Sensas 3405 numărul 18.

 

 

Partea tehnică era destul de simplă şi clasică. În situaţii de genul acesta prefer să folosesc tehnici testate şi care ştiu că dau rezultate. Altfel spus:

Locaţie nouă Nadă cunoscută Montură cunoscută
Locaţie cunoscută Nadă nouă Montură cunoscută
Locaţie cunoscută Nada cunoscută Montura nouă
Locaţie puţin cunoscută Nadă nouă Montură cunoscută
Locaţie puţin cunoscută Nadă cunoscută Montură nouă

Cam acestea ar fi regulile după care mă ghidez în diversele situaţii de pescuit în care mă aflu de-a lungul unui an.

Partea de noutate pentru mine a constat în combinaţia de nade folosită. Ştiam, din trecut că pe acest lac predominau caraşii de talie mică. Pe lângă caraşi, mai existau bibani şi babuşte. Din acest motiv trebuia să găsesc o nadă care să atragă în special caraşii şi babuştele.

Înainte de această partidă mă consultasem cu un foarte bun pescar din Belgia, vizavi de nada şi opţiunile pe care le aveam. La final mă oprisem asupra unui mix simplu şi „de siguranţă”, mai exact cu o culoare neutră.

Van den Eynde Turbo Classic şi Vanden Eynde G5 Black a fost combinaţia pentru care am optat în cele din urmă. Cele două nade sunt destul de asemănătoare în ceea ce priveşte granulaţia şi aroma. Ambele au o aromă dulce şi se adresează unui spectru larg de peşti precum carasul, babuşca, plătica, batca, etc. În general peştii albi. Turbo are o textură mediu-fină şi culoarea brună, fiind o nadă mai grea, mai densă şi cu un conţinut ridicat de seminţe precum cânepa. G5 Black pe de altă parte este o nadă mai uşoară, cu o granulaţie mediu-fină cu un conţinut mai scăzut de seminţe, dar mai ridicat în produse de patiserie şi mult mai uşoară decât Turbo. Combinând cele două nade obţinusem un mix echilibrat şi versatil. În funcţie de gradul de umectare puteam obţine o nadă grea, care să lucreze pe substrat sau una mai uşoară, mai „pufoasă” care să lucreze fie pe diferite adâncimi, fie imediat în apropierea substratului.

 

Combinând cele două nade, obţinusem un mix de culoarea brun închisă, astfel încât să nu creez un contrast cu substratul ci să induc peştilor un simţ al siguranţei pentru a rămâne mai multă vreme pe vad. În plus, pe lângă cele două nade mai adăugasem aproximativ 150gr de British Bread Red pentru a creşte puţin granulaţia nadei.

 

Tactica fusese aceea de a folosi aceeaşi nadă în două mecanici diferite. În primul rând folosisem o parte de nadă umectată puţin mai tare pentru a o fixa pe substrat şi pentru a crea o bază. Cealaltă parte a nadei fusese umectată mai puţin pentru a fi mai „pufoasă” şi pentru a lucra în imediata apropiere a vadului.

Pentru a obţine un mix cât mai uniform şi cu o mecanică aproape perfectă, umectasem nada în mai multe etape, urmate de câte o sitare. Prin sitare se asigură eliminarea micilor bulgări care au surplus de apă, în plus, nada devine mult mai aerată.

Nădirea de început a constat din 10 bulgări de mărimea unei portocale care au fost plasaţi pe vad cu ajutorul cupei de nădit. Alături de bulgării de nadă mai pusesem, în cupă nu în bulgări, câteva boabe de porumb dulce.

În ceea ce priveşte momeala folosită, optasem pentru o paletă simplă: viermi albi şi roşii mari, pinky, râme şi porumb dulce de conservă.

Începutul fusese destul de lent. Deşi aveam ciupituri, peştii erau de talie foarte mică şi rari. Am continuat să pescuiesc vadul şi să îl nădesc tot cu ajutorul cupei de nădit.

După aproximativ o oră luasem decizia de a schimba ceva deoarece riscam să termin cele 4-5 ore de pescuit cu vreo 20 de peşti. Schimbarea pe care îmi propusesem să o fac a constat din schimbarea tipului de nădire. Trecusem la nada umectată mai puţin şi cu o mecanică mai activă. Decisesem să nădesc doi bulgări de mărimea unui kiwi, din mână, cu aproximativ 30 de cm sub vârful rubezienei deoarece substratul nu era unul perfect plat, ci se adâncea progresiv dinspre mal înspre mijlocul lacului.

Imediat după nădire observasem că trăsăturile au devenit mai dese, dar majoritatea peştilor erau mici. O altă constatare a fost aceea că mai mult de 70% din trăsături erau „pe ridicare”. Văzând această stare de fapt decisesem să ridic cârligul aproximativ 30 de centimetri deasupra substratului. Alesesem această modificare de adâncime în urma unor observaţii simple. Calculasem viteza cu care se aşeza linia în poziţia corectă şi timpul necesar pentru a avea prima trăsătură „pe cădere”. Astfel concluzionasem că trebuia să ridic cârligul şi momeala la aproximativ 30 de centimetri deasupra substratului. Odată ce procedasem la această schimbare, trăsăturile deveniseră evidente, foarte vizibile şi talia peştilor era una amestecată.

Deoarece ştiam că există şi exemplare medii „între ape”, încercasem să fac o selecţie a peştilor. Iniţial încercasem cu mai mulţi viermi pe cârlig sau mai mulţi pinky. Din nefericire, tot peştii de talie mică fuseseră cei care apucau primii momeala. Boabele de porumb nu îşi făcuseră treaba, nu aduseseră peşti de talie mai mare pe vad.

În situaţiile de tipul acesta „scot la interval” un mic secret de-al meu: pielea de porumb. Acest mic truc şi-a făcut mereu treaba şi este foarte uşor de folosit. Primul pas este acela de a alege un bob de porumb mare sau mediu. Apoi se stoarce conţinutul din acesta prin strângere între index şi degetul mare. Odată ce mare parte din conţinut a ieşit, se introduce cârligul în puţinul conţinut rămas în această pieliţă de porumb. Avantajele acestui mic truc sunt mai multe. În primul rând este mult mai uşor decât un bob de porumb normal. Căderea fiind mai lină. În al doilea rând, acest truc este perfect pentru pescuitul între ape când doriţi să selectaţi peştii de talie mai mare. În al treilea rând, este posibil ca o babuşcă mai răsărită să nu poată înghiţi un bob de porumb prea mare, însă o pieliţă este mult mai uşor de ingerat.

De asemenea mai observasem câteva lucruri interesante. Imediat după nădirea din mână, primii peşti care soseau pe vad erau cei de talie mai mare în număr de 4-5, urmaţi apoi de peştii mici care se amestecau cu cei mai frumoşi. În mod normal calculul era simplu, după 4-5 peşti frumoşi, pescuiam cu pinky sau pieliţă de porumb până prindeam încă maxim 10 peşti de talii amestecate după care nădeam din nou pescuiam exclusiv cu pieliţă de porumb până ce se refăcea ciclul.

Odată ce prinsesem ritmul de nădire – pescuit – momeală folosită, totul decursese foarte bine. Următoarele ore au fost foarte bune, peştii se prezentaseră pe nadă după fiecare nădire.

Per total a fost o zi foarte bună de pescuit. Mă declar absolut mulţumit de mine însumi, în primul rând pentru că reuşisem să descifrez limbajul comportamental al peştilor în această zi dar şi de tactica pe care reuşisem să o pun în practică şi să o adaptez din mers. Nada a fost şi ea una dintre marile surprize datorită eficacităţii ei dar mai ales datorită versatilităţii ei şi a proprietăţilor care mi-au permis să obţin un mix cu două mecanici diferite.

Până la următorul articol va rog să nu uitaţi de pagina noastră de facebook. Cu un click aici şi un like ne ajutaţi să creştem.

De asemenea nu uitaţi şi de pagina oficială de facebook Van den Eynde Romania. Un click aici şi un like va ajuta pagina să crească şi veţi fi mereu informaţi cu privire la noutăţile van den Eynde şi diverse reţete de nadă.

2 thoughts on “Comportamentul peştilor

  1. Salut Dan !
    Urmaresc cu placere postarile tale si pot spune ca mai invat cate ceva, mai ales ca timpul dedicat pescuitului este cam limitat pentru mine, prin urmare informatiile tale ma ajuta sa trec peste unele faze de incercare.
    Am o rugaminte si anume daca poti scrie un articol despre plute.
    M-ar interesa de fapt cum sa alegi intre firme in cumpararea unei plute.
    Daca o pluta Sensas este mai buna ca una Trabucco sau una Cralusso, ma refer la acelasi model de pluta.
    Dupa cum stim toti produsele de firma costa mai mult decat cele no-name, dar oare se merita sa dai un ban in plus ?
    Dam acel ban pentru a ne lauda ca avem o pluta de firma sau cumparam si calitate ?
    Desigur ca si o pluta din pana de paun sau cocean de porumb semnalizeaza o trasatura dar, poate ca extista si un dar.

    Banuiesc ca si tu te-ai lovit de aceste dileme si ai incercat sa te lamuresti oarecum.

    Cu stima !
    Razvan

    Like

  2. Salut Razvan.

    Multumesc pentru aprecierile tale. Fiecare feedback, indiferent de natura lui, este bine-venit. M-am gandit si eu la astfel de articole, mai ales ca in trecut realizasem unul despre carligele folosite la feeder.

    Voi incerca in viitorul apropiat să fac o selecție de plute pe care le folosesc mereu cu incredere si sa ofer cateva detalii despre ele.

    Multumesc inca odata.

    Cele mai bune ganduri,
    Radu.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.