Nadeste-i si vor veni !

Era o dimineaţa friguroasă de toamnă. Aşa ar trebui să înceapă toate poveştile despre pescuitul în timpul toamnei.

Odată cu scăderea temperaturii, schema de joc se schimbă substanţial. Tacticile trebuie adaptate noilor realităţi dictate de vreme pe de o parte şi de comportamentul peştilor pe de alta. Indiferent de specia ţintă, comportamentul peştilor se schimbă dramatic. Cu cât temperatura apei este mai scăzută, cu atât activitatea peştilor este, şi ea, mai scăzută. Dacă ar fi să o luăm cât se poate de logic, totul face sens. Hrana scade în mediul acvatic, metabolismul devine mult mai lent, consumul de energie este tot mai mare. Peştii vor depune eforturi tot mai mici pentru a reduce consumul energiei calorice. Din acest motiv unul dintre cei mai importanţi factori este acela al localizării peştilor. Nu este un secret faptul că în sezonul rece, indiferent că discutăm despre lac sau râu, peştii se mută în locuri unde apa are o temperatură dacă nu mai ridicată, măcar constantă pe lacuri şi în apă care cere cât mai puţin efort din partea lor pe râuri. Dacă discutăm despre râuri, este logic să gândim că peştii preferă locurile în care apa are un curent mai mic. Acest fapt reprezintă un atu pentru peşti: o momeală care se deplasează mai lent este mai uşor de abordat decât una care se mişcă repede, în curent. Energia consumată pentru atacarea momelii este mult mai mic. Privit în ansamblu totul este logic.

Luna este octombrie. Deşi temperaturile sunt mult scăzute, masa de apă se răceşte puţin mai greu. Din acest motiv, încă avem posibilitatea de a prinde peştii în zone cu curent pe râuri sau aduşi pe nadă pe lacuri.

Aceasta era teoria care trebuia pusă în practică pe un lac cu crap din apropierea Clujului. Dimineaţa fusese era foarte rece şi vântul destul de puternic, cu toate astea mizam pe relativa activitate a peştilor. Încă de dimineaţă eram aproape 100% sigur că peştii vor deveni activi în jurul prânzului. Îl avertizasem pe Milan colegul de suferinţă şi prietenul meu de aventuri într-ale pescuitului.

Fusesem atât de sigur de comportamentul peştilor încât începusem pescuitul cu o tactică 80% de vară.

Nada pentru care optasem era una 100% fishmeal. Van den Eynde Marine Green Shelfish Mix. O nadă cu foarte mult fishmeal la bază, de culoare verde şi cu o granulaţie foarte fină. Această nadă este cu adevărat spectaculoasă. Are un conţinut proteic foarte mare datorită cantităţii ridicate de pelete măcinate fin din compoziţie. Această nadă poate fi folosită simplu, pe method feeder sau în coşuleţul clasic pentru feeder dar şi ca şi parte componentă a altor nade pentru crap. Nada Marine Green Shelfish Mix mai conţine un ingredient despre care sunt sigur că a ajutat într-o foarte mare proporţie. Vă voi spune mai târziu.

Lanseta folosită a fost una medium-heavy cu lungimea de 3.60 m, echipată cu un fir de 0.20mm.

Pentru partea terminală optasem pentru un cârlig Preston C1 numărul 12 legat cu un forfac de 10 cm lungime, diametrul 0.18mm. montura clasică fusese cea cu fir de păr şi silicon pentru peletă.

Feederul folosit a fost unul Maver UFO elasticat cu greutatea de 38 de grame. Pare greu, dar îl alesesem din două motive. Primul motiv fusese acel al distanţei de pescuit. Doream să pescuiesc la cel puţin 45-50 de metri. Al doilea motiv fusese acela al vântului care se anunţa destul de puternic, astfel doream un plus de stabilitate (vânt puternic + firul principal de 0.20mm + curentul apei = risc de instabilitate a momitorului pe substrat).

Tactica mea fusese următoarea: timp de cel puţin două ore pescuisem la punct fix. Relansasem methodul la intervale de maximum 15 minute. În acest interval nu avusesem nici măcar o prezentare.

După scurgerea celor două ore decisesem să schimb abordarea. Deja aveam un vad bine conturat şi foarte bine nădit. Din acest motiv decisesem să încep un pescuit „la intercepţie” pentru cel puţin o oră. Zona de pescuit s-a axat în jurul zonei nădite iniţial pe durata celor două ore. Dacă timp de două ore nădisem pe o suprafaţă de circa 5/5 metri, ora următoare pescuisem pe o suprafaţă de circa 15/15 metri în lateral, înaintea nadei sau după aceasta.

În jurul orei 12 decisesem că este momentul să revin pe vadul nădit iniţial. Pe durata celor trei ore iniţiale utilizasem pelete pe bază de fishmeal însă după aceea, la sugestia prietenului Milan, trecusem pe o peletă cu aromă dulce, un prototip Van den Eyne încă în testare. (sper că va fi disponibilă de anul viitor deoarece este fantastică)

După aproximativ 20 de minute de la prima lansare avusesem şi prima prezentare. Un crap mic. Din acel moment, pentru următoarele 2,5 ore trăsăturile s-au succedat atât la mine cât şi la colegul Milan. Dimensiunea crapilor a variat însă fusese o partidă extrem de plăcută cu atât mai mult cu cât foarte mulţi pescari renunţaseră la pescuit după câteva ore, iar restul nu au prins nimic pe durata întregii zile. Milan şi cu mine fuseserăm singurii care prinseseră peşti în acea zi.

Vă spuneam mai sus că nada Van den Eynde Marine Shelfish Mix are un atu. Acesta este adaosul de spirulină. Sunt absolut sigur că acest ingredient a fost extrem de important deoarece a activat peştii din zonă, le-a accelerat metabolismul, astfel determinându-i să se hrănească mai intens.

Per total a fost o zi superbă de pescuit, chiar dacă vântul ne-a cam dat bătăi de cap. Pescuitul la distanţă, teoria pusă în practică şi o nadă bună au fost ingredientele reuşitei.

 

 

 

Dacă v-a plăcut articolul nostru daţi un like paginii noastre de facebook cu un click aici. Mai mult, vă puteţi abona la blogul nostru, iar de fiecare dată când un nou articol este publicat, veţi primi o notificare pe email.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s