Din nou la babusca.

După ce testasem pentru prima dată această nouă locaţie de pescuit, revenisem acasă cu o mulţime de întrebări, gânduri şi idei.

Multe dintre concluzii erau deja acolo. Ştiam foarte bine că densitatea de peşte era destul de mare. Babuşca îmi era cunoscută din toate punctele de vedere: comportament, mod de hrănire, momeala, nada, etc. Tot ceea ce mai rămânea de stabilit era tehnica de nădire. Aici se ridicau cele mai multe întrebări deoarece tot de aici rezultau cele mai multe variabile.

În partida test pe care o avusesem aici cu câteva zile înainte nădisem exclusiv din mână şi pescuisem cu o vargă de 7 metri. Din acest prim test dedusesem că adâncimea era una foarte bună, aproximativ 3 metri pe varga de 7 metri. Aceasta însemna că pescuisem efectiv undeva la 11 metri (7 metri varga + 7 metri fir – 3 metri adâncimea = 11 metri), din acest motiv decisesem ca următoarea partidă să se desfăşoare la rubeziană.

O foarte mare parte din tactică şi tehnică fusese deja stabilită după partida test pe care o avusesem acolo în prealabil. În ceea ce priveşte echipamentul şi partea voi menţiona că am folosit o rubeziană Trabucco, pescuind la distanţa de 11,5 metri. Elasticul fusese unul de 0.7 dublat şi introdus prin trei tronsoane. În general la babuşcă folosesc elasticul subţire şi dublat deoarece îmi oferă i versatilitate crescută. În cazul unor capturi de talie medie sau mare, voi reuşi să le fac faţă deoarece elasticul dublat oferă fineţe şi putere în acelaşi timp. Mai mult de atât, ştiam că talia babuştelor era una destul de bună, astfel nu era nevoie de fineţuri inutile.

Pentru partida aceasta, la fel ca şi în cadrul testului, folosisem o plută Preston PB SIlver 4 de 2 grame. Este o plută aparent grosiera, însă extrem de stabilă. Are o formă clasică, universală chiar, şi poate fi folosită pentru pescuitul babuştei, plăticii, carasului şi chiar al crapilor de talie medie. Avantajul antenei groase este acela că permite folosirea unor momeli mai mari, precum porumbul, fără a o scufunda în întregime. Un alt avantaj este acela că pluta poate fi  lestată foarte fin pentru a permite sesizarea trăsăturilor cele mai fine.

Pentru a lesta pluta renunţasem la bulkul din alice şi optasem pentru o olivetă din tungsten, restul lestului fiind realizat din alice numărul 8. Prima alică de semnalizare fusese aşezată, clasic, la îmbinarea dintre firul principal şi forfac. Cea de a doua alică de semnalizare fusese aşezată la aproximativ 15 centimetri deasupra primei, iar la aproximativ 20-22 de centimetri mai sus, fusese aşezat bulkul.

În mod tradiţional aş fi optat pentru trei plumbi de semnalizare, însă datorită adâncimii apei, nu am considerat necesar un plus de fineţe şi naturaleţe.

În general sunt fidel anumitor tipare şi accesorii, dar de această dată optasem pentru folosirea unui fir clasic şi el, Drennan Team England Rig Line cu diametrul de 0.10mm. Un fir suplu, mătăsos şi foarte rezistent. Ca şi cârlige optasem pentru un Preston PR333. Un cârlig interesant, foarte apropiat de modelele clasice şi extrem de versatil. Acest cârlig se pretează mai multor specii de peşti, de la babuşcă, la caras, plătică, scobar sau chiar şi crapi mici. Motivul pentru care îl alesesem era acela că avea forma puţin rotunjită şi tija scurtă: optim pentru pescuitul cu bob de porumb.

 

Dacă tot discutasem despre alegerea cârligului, atunci am să trec şi la partea de nade şi momeli. Momeala aleasă pentru această scurtă partidă fusese una cât se poate de simplă: porumb şi viermi cu accentul pe porumb. Eram conştient de faptul că numărul capturilor avea să fie mai mic deoarece accentul cădea pe porumb şi pe tentativa de selectare a taliei peştilor.

 

 

În partida test realizată anterior folosisem o combinaţie nouă pentru mine Van den Eynde Record Gardons şi Van den Eynde G5. Impresia lăsată de această nadă a fost una foarte bună. Peştii au reacţionat foarte bine, însă mi se păruse că peştii de talie mai mare erau oarecum reticenţi şi nu se „aşezau” efectiv deasupra vadului. Aceştia soseau pe vad, însă nu rămâneau suficient timp.

Iniţial presupusesem că era de vină culoarea, motiv pentru care optasem pentru acelaşi mix, însă cu altă culoare.

Van den Eynde G5 Black este un mix fantastic. Nada a fost dezvoltată în colaborare cu multiplul campion mondial Alan Scotthorne. Influenţa britanică este cât se poate de evidentă. Nada este foarte aromată, predomină aroma produselor de patiserie. Deşi este foarte dulce la miros, gustul este unul moderat sărat. Granulaţia este mediu-fină şi culoarea neagră. Din punctul de vedere al puterii colante, aceasta este medie datorită conţinutului ridicat de pesmet prăjit. Datorită aceluiaşi conţinut de pesmet, este foarte pufoasă şi absoarbe o cantitate însemnată de apă.

Pe de altă parte, Van den Eynde Record Gardons este, prin excelenţă, o nadă de babuşcă. Aroma este una dulce, granulaţia este medie cu un conţinut de particule mari compuse din fulgi de porumb. Conţinutul de produse de patiserie este ridicat şi în cazul nadei Record Gardons, însă puterea colantă este mai mare, la fel este şi greutatea ei.

Cele două combinate, formează un mix de bază versatil, foarte uşor ajustabil prin umectare. Cum menţionam şi mai sus, aveţi nevoie de un mix aplicat speciei vizate şi versatil pentru a fi uşor adaptabil condiţiilor.

La fel ca şi în prima partidă, optasem pentru o nadă naturală, fără niciun fel de aditiv.

Ceea ce schimbasem, însă, fusese abordarea vizavi de porumb. Deoarece nu doream să adaug porumb întreg în nadă, ideea de moment fusese aceea de a toca o cantitate de porumb pentru nada de întreţinere, astfel încât să ofer peştilor particulele mari menite a-i ţine pe vad, însă fără a-i sătura.

Nădirea pentru această partidă scurtă a fost realizată exclusiv din mână. Pentru început am aruncat aproximativ 8 bulgări de mărimea unui măr mediu.

Peştii răspunseseră foarte bine la nadă şi contrar temerilor mele, se aşezaseră foarte bine pe vad. Reuşisem să prind destul de bine peştii ţintă pentru o perioadă scurtă de timp, după care totul s-a dus de râpă: motivul fusese acela al copiilor beţi criţă aflaţi la aproximativ 30 de metri de mine care deciseseră că la aproximativ o oră după începerea partidei o baie în lac ar fi oportună. Imediat după ce aceşti tineri, viitor al patriei şi-au terminat baia, au sosit alte câteva zeci de persoane care s-au scăldat, fără nici cea mai mică urmă de ruşine.

Peştii deveniseră tot mai rari pe vad, contrar încercărilor mele de a-i reţine cu nădire din cupă pentru a fi cât mai silenţios. În jurul celei de-a patra ore de pescuit, o altă trupă de „români de treaba” a apărut, însoţită de o haită de câini care, exact, săriseră în apă la o baie de răcorire.

Am continuat tentativele de a revitaliza vadul, însă fără succes. Am continuat nădirea din cupă cu un adaos de viermi. Rezultatul rămăsese acelaşi. Câte o prezentare la câteva minute.

Pentru scurta perioadă de timp cât pescuisem nederanjat, pot afirma că peştii răspunseseră foarte bine la nadă şi la porumbul tocat din ea. Aceştia se aşezaseră pe vad o idee mai bine decât pe nada brună.

Probabil că dacă nu ar fi fost gălăgia şi agitaţia de pe vadul de pescuit, lucrurile ar fi decurs altfel, mult mai bine. Cu toate acestea sunt într-u totul mulţumit de rezultatul partidei şi cu siguranţă voi reveni pentru o nouă partidă în cel mai scurt timp posibil. Dar până atunci vă las în compania câtorva poze.

 

Dacă doriţi să ne ajutaţi să fim cunoscuţi cât mai multor pescari, daţi un SHARE acestui articol. Numai aşa putem creşte.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s