The Show Must Go On !!!

Vara aceasta s-a dovedit a fi foarte darnică. Vreme frumoasă, blândă şi călduroasă. Prea călduroasă. Începutul de sezon pe râuri se anunţa unul foarte bun, însă apoi totul a luat-o la vale. Temperaturile au crescut, ploile nu au mai sosit sau dacă au sosit au fost prea puţine şi secetă prea mare.

Cu toate acestea luasem decizia, împreună cu colegul de suferinţă Milan să evadăm într-o zi de vineri pe malul Someşului pentru o partidă scurtă de pescuit la feeder.

Odată ajunşi pe malul râului am realizat amploarea lipsei precipitaţiilor, motiv pentru care aveam un „feeling” că nu avea să fie cea mai bună zi de pescuit.

Cu toate acestea suntem pescari şi este în natura noastră să nu renunţăm, indiferent de situaţie. Natura primordială a acestei activităţi este ceea, cred eu, s-a implantat adânc în gena umană.

Planul fusese stabilit de acasă, nada, monturile, abordarea, totul. Contrar realităţilor care ne întâmpinaseră, mecanismul era deja pus în mişcare, aşa că renunţarea nu era o opţiune. The show must go on !!!

Tactica era stabilită: pregătim lansetele pentru pescuit la feeder, pregătim nada, pescuim şi ne bucurăm de o zi în mijlocul naturii, departe de birouri.

Tehnica aleasă a fost cea a pescuitului la feeder cu o lansetă de 3.60 metri, medium heavy echipată cu o mulinetă mărimea 3000. Firul a fost de 0.20 mm. Montura fusese aceeaşi ca şi în 99.9% din partidele de pescuit cu feeder clasic.

Din partidele anterioare învăţasem o lecţie importantă şi anume aceea a cârligelor greşit alese. În partidele anterioare folosisem cârlige fine, subţiri care nu fuseseră alegerea cea mai fericită, având în vedere că pescuisem într-o zonă de repeziş. Alegerea acestor cârlige fine dusese la pierderea mai multor peşti. De această dată, însă, fusesem pregătit. Alesesem cârlige mici şi mai groase. Drennan Carbon Feeder fuseseră alegerea evidentă, combinate cu un fir Cralusso Hooklenght line cu diametru de 0.102 mm.

Nada pentru partida de pescuit la feeder fusese una nouă pentru mine. Van den Eynde Formaggio este o nadă special destinată pescuitului pe râuri. Aşa cum o prezintă chiar şi producătorul, aceasta se adresează tuturor speciilor de peşti care trăiesc în râuri, în special scobarilor, mrenelor, clenilor, morunaşilor. Nada are o granulaţie mediu-fină de culoare roşie. Gustul este, aşa cum n-a obişnuit Marcel van den Eynde, sărat, iar mirosul este de caşcaval.

În mod normal, orice nadă necesită multă atenţie. Umectări succesive cu pauze de minim 20 de minute şi sitări pentru uniformizarea mixului. Cu toate acestea, nada Van den Eynde Formaggio mai are un mic secret de care trebuie să ţineţi cont: granulele grosiere.

în cazul acestei nade aveţi o serie de opţiuni atunci când vine vorba de pregătirea ei. O primă opţiune ar fi aceea de a realiza o sitare înaintea umectării pentru a extrage particulele mari. Odată extrase ele pot fi lăsate la înmuiat într-un recipient separat, la fel cum aţi proceda cu TTX-ul care urmează a fi adăugat la nadă. A doua variantă ar fi aceea de a umecta nada cu particulele integrate şi de a oferi mai mult timp pregătirii. În această situaţie particulele grosiere se vor umecta mult mai greu, ceea ce ar putea da peste cap mecanica nadei. Imaginaţi-vă că aţi umectat nada, nu o sitaţi şi începeţi pescuitul. Particulele grosiere nu vor fi complet umectate, iar în scurt timp nada va fi uscată şi mecanica total modificată.

Ceea ce vă sfătuiesc eu este să folosiţi cea de a doua opţiune. Nu aruncaţi şi nu neglijaţi particulele grosiere. Acestea conţin atractanţi care sunt utili în nadă.

La acest mix am mai adăugat un plic de aditiv Van den Eynde Cheese pentru a spori atractivitatea şi aroma nadei. Peştii din aceste locuri preferă aromele dulci şi „puturoase” deopotrivă, astfel un plus de atracţie nu avea să facă rău.

Ca şi momeală, am folosit doar viermi albi, roşii, galbeni, portocalii, vii şi morţi.

Cum nivelul apei fusese foarte scăzut, optasem să pescuiesc la o distanţă de aproximativ 35 de metri, ceea ce însemna că locul era undeva dincolo de mijlocul râului, unde speram că apa era mai adâncă dar şi mai liniştită deoarece malul opus nu este accesibil pescuitului. Mai mult de atât, pescuiam pe un prundar, ceea ce se traducea prin vibraţii care ar fi putut pune peştii pe fuga.

Nădirea a constat din aproximativ 20 de coşuleţe normale cu nadă amestecată cu puţin vierme mort.

Partida a decurs foarte slab. Peştii căutaţi nu au răspuns. Cantitatea mare de obleţi de pe vad mi-a dat rapid de înţeles că scobarii, şi mrenele nu se aşezaseră pe vad pentru că nu erau în zonă.

Aş vrea să pot spune că am învăţat o grămadă de lucruri din această partidă, însă nu este aşa. Tot ce am înţeles a fost că peştii nu erau pe zonă şi nici nu se adunaseră. Există posibilitatea ca în timpul nopţii aceştia să devină mai activi pe fondul siguranţei date de întuneric şi de scăderea relativă a temperaturii.

Făcând abstracţie de numărul mic de peşti capturaţi, ziua a fost pe cât se poate de bună. Fuseserăm în natură, prinsesem peşti, ne-am bucurat de aerul curat, de linişte şi de peisaj.

 

Nu uitaţi să daţi un like paginii noastre de facebook cu un simplu click aici.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s