5 reguli pentru o locaţie nouă

Scenariul este cât de poate de simplu. Undeva, aproape de oraşul în care locuiesc există un lac pe lângă care trecusem de zeci de ori, dar niciodată nu îl văzusem ca şi pe un loc pentru stilul meu de pescuit. Anul acesta, însă, începusem să aud câte un zvon răzleţ despre el. acesta fusese şi motivul pentru care am hotărât ad-hoc să îl testez.

Înainte de orice partidă pe o locaţie nouă pentru mine, prefer o abordare oarecum standard, încercând respectarea câtorva linii generale. În continuare vă voi prezenta liniile generale după care mă ghidez.

  1. Informaţiile sunt vitale. Înainte de orice partidă de pescuit este imperios necesară cunoaşterea locaţiei, în special a anumitor factori precum speciile de peşti, adâncimea apei, configuraţia locului de pescuit.

Cunoscând aceste detalii puteţi trece mai departe la stabilirea altor principii ce ar fi aplicabile acelui loc.

Eu aflasem că adâncimea apei este relativ mare. Ştiind că discutăm despre adâncimi de peste 2 metri, alegerea tehnicii şi a echipamentului se simplifica.

  1. Alege cu atenţie tehnica. În funcţie de specia sau speciile vizate eu aleg mereu tehnica cea mai simplă. Tehnicile prea complicate şi poate neaplicabile acelui loc, pot duce la eşec şi concluzii eronate.
  2. Alege o montură flexibilă. Dacă alegeţi o tehnică simplă, montura trebuie să ţină cont de tehnica aleasă, de specia predominantă sau vizată şi de informaţiile legate de adâncimea apei.
  3. O nadă versatilă este asul din mânecă. Alegeţi nada aplicată speciei căutate şi tehnicii folosite. Alegeţi o nadă uşor de mixat şi cu o mecanică variabilă. Nu alegeţi o nadă grea sau una prea uşoară. Optaţi pentru una care poate fi modificată „din mers” şi adaptată condiţiilor şi necesităţilor.
  4. Aşteptaţi-vă la neaşteptat. Nu porniţi de acasă cu o idee preconcepută. Concentraţi-vă doar la pescuit şi nu „să faceţi norma”. Concentrându-vă doar la pescuit veţi putea trage concluzii preţioase pentru a fi aplicate în viitoarele partide de pescuit.

Eu am respectat cele 5 reguli atunci când a venit vorba despre testarea unei locaţii de pescuit, noua pentru mine, şi vă voi povesti pe scurt ce anume am făcut.

  1. Informaţiile despre locaţie au fost puţine dar preţioase. Apa adâncă, minim 2 metri. În această situaţie optam pentru o tehnică de pescuit la plută: vargă, bolo, match sau rubeziană. Pentru a fi şi mai informat, decisesem să fac o scurtă deplasare în zona lacului pentru a studia structura malurilor, ocazie cu care observasem şi starea apei (culoare, curenţi, vânt, etc.)

Tot de la alţi pescari aflasem şi informaţii despre speciile de peşti predominante: babuşca, bibanul şi cleanul.

  1. Cu informaţiile preliminare adunate eram 100% încrezător că tehnica de pescuit avea să fie cea la plută cu varga. Fiind o partidă preliminară nu avea sens să încerc rubeziana sau matchul. Ca şi plan B aveam cu mine bologneza în cazul în care apa era foarte adâncă şi trebuia să optez pentru o montură cu plută culisantă. Pentru partida test alesesem o vargă Maver cu lungimea de 7 metri.
  2. Montura fusese pregătită de acasă. Mă bazasem pe cunoştinţele dobândite în timp, astfel alesesem o plută Preston PB Silver Bazzerla de 2 grame. O plută clasică, robustă şi suficient de grea pentru a adâncimi de minim 2 metri.

După sondare am constatat că adâncimea era de aproximativ 3 metri. Aceasta nu fusese o problemă deoarece eram în limitele acceptabile are raportului adâncime/greutate. Raportul clasic spune că este nevoie de 1 gram/ metru de apă. Desigur acest raport este unul orientativ. În mod normal trebuie să ţinem cont de mult mai mulţi factori: curenţi, specii vizate, plumbaj, momeală, etc.

Plumbajul ales fusese şi el unul clasic: un bulk aşezat la aproximativ 70 de cm de cârlig. Au urmat apoi doua alice numărul 8 aşezate la intervale de 20 de cm.

Firul principal a avut diametrul de 0.12mm iar pentru partea terminală optasem pentru o combinaţie clasică: Tubertini Serie 2 numărul 16 şi firul Drennan Team England Rig Line cu diametrul de 0.10mm.

 

 

  1. În partidele de pescuit pe locaţii noi pentru mine, optez mereu pentru o nadă de bază, aplicabilă speciilor ţintă, dar versatilă.

În această partidă alegerea fusese una evidentă. Nada trebuia să fie versatilă şi pentru babuşcă. Van den Eynde G5 este un mix fantastic. Era prima dată când îl folosisem şi aveam doar informaţii generale despre ea. Nada a fost dezvoltată în colaborare cu multiplul campion mondial Alan Scotthorne. Influenţa britanică este cât se poate de evidentă. Nada este foarte aromată, predomină aroma produselor de patiserie. Deşi este foarte dulce la miros, gustul este unul moderat sărat. Granulaţia este mediu-fină şi culoarea brună. Din punctul de vedere al puterii colante, aceasta este medie datorită conţinutului ridicat de pesmet prăjit. Datorită aceluiaşi conţinut de pesmet, este foarte pufoasă şi absoarbe o cantitate însemnată de apă.

Pe de altă parte, Van den Eynde Record Gardons este, prin excelenţă, o nadă de babuşcă. Aroma este una dulce, granulaţia este medie cu un conţinut de particule mari compuse din fulgi de porumb. Conţinutul de produse de patiserie este ridicat şi în cazul nadei Record Gardons, însă puterea colantă este mai mare, la fel este şi greutatea ei.

Cele două combinate, formează un mix de bază versatil, foarte uşor ajustabil prin umectare. Cum menţionam şi mai sus, aveţi nevoie de un mix aplicat speciei vizate şi versatil pentru a fi uşor adaptabil condiţiilor.

  1. Nu uitaţi că este o partidă test. Rezultatele nu mă interesează în mod deosebit. Ceea ce mă interesează este să observ cum decurge partida, dacă nada este cea bună, dacă montura funcţionează corect. Cel mai important factor era acela al comportamentului peştilor.

Momeala a constat doar din viermi. Peştii au răspuns rapid la nadă şi s-au aşezat pe vad.

Exact aşa cum menţionasem mai sus, punctul de interes cădea pe observarea detaliilor şi nu pe cantitatea de peşti prinsă.

Prima problemă observată fusese aceea a taliei peştilor. Aceasta era una variabilă. Talia peştilor era amestecată ceea ce însemna că este nevoie de două elemente adiţionale. 1. Culoarea nadei era prea deschisă. Cum apa era foarte curată, aveam impresia că peştii erau în zona nădită, însă mă temeam că cei de talie mai mare evită zona nădită. Oricum recurenţa capturilor de talie mai mare era pe lângă zona nădită pe când peştii de talie mică erau deasupra nadei. 2. Particulele din nadă. Presimţirea mea este aceea că în nadă ar trebui să adaug câteva particule mai mari pentru a menţine peştii de talie pe vad. Opţiunile ar fi două: porumb sau pesmet englezesc. Rămâne de testat în următoarea partidă.

Din cauza vântului, prezentarea momelii a fost destul de dificilă. Momeala statică însemna peşti de talie mai bună pe când momeala în mişcare aducea doar peşti de talie mică.

Desigur, aceste 5 reguli nu sunt singurele, dar de dorit ar fi ca fiecare pescar să aibă o astfel de listă cu puncte care trebuie aplicate în situaţiile de pescuit pe locaţii noi. Urmărirea câtorva repere vă va oferi un punct de pornire pentru abordarea unei locaţii noi cu rezultate dacă nu bune de la început, măcar decente pentru prima dată.

Odată cu această scurtă partidă de test am descoperit un nou lac superb, bine populat şi numai bun pentru mai multe teste. Următoarea partidă va fi mult mai uşoară: ştiu deja tactica, ştiu montura ce trebuie folosită, nada şi momeala. Rămâne doar să aleg data şi cu siguranţă voi reveni cu un nou articol.

 

 

 

Nu uitaţi să vizitaţi şi pagina noastră de facebook cu un simplu click aici.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s