Prima feedereală pe râu – partea I –

Ştiu că vă place pescuitul la feeder pe râu, in definitiv de aceea sunteţi aici pe blog şi citeţi acest nou articol. 🙂

Odată ce prohibiţia a trecut şi pescuitul in apele naturale de şes s-a redeschis, am luat şi eu cu asalt „sportiv” râul meu preferat, Someşul, pentru o partidă de trei zile de pescuit la feeder pe râu.

Locaţia, este, aşa cum v-am obişnuit, secretă deoarece şi aşa este cunoscută de prea mulţi şi mult prea intens pescuită, greblată şi poluată de specimenele care se autointitulează pescari.

Joi, Vineri şi Sâmbătă = trei zile de pescuit intensiv. Visul oricărui pescar, dar ceea ce este cel mai important, posibilitatea de a testa lucruri noi, de a greşi şi de a trage concluzii şi învăţături pentru partidele următoare.

De departe cel mai frumos moment al oricărei partide de pescuit pe Someş este dimineaţa cu răsăritul care îţi taie respiraţia şi pentru câteva clipe te face să uiţi de pescuit şi să te minunezi în faţa naturii.

 

 

Anii trecuţi am pescuit destul de mult, dar nu suficient, pe râul Someş, fie la feeder, la plută sau în căutarea răpitorilor, însă lecţia de bază este următoarea: nici un an nu seamănă cu celălalt din orice punct de vedere; apa, curentul, peştii, chiar dacă vorbim despre acelaşi loc de pescuit. Iarna a fost grea şi nemiloasă. Urmele sloiurilor care au curs sunt vizibile şi acum. Pomii distruşi, malul deteriorat sun doar câteva dintre semnele cele mai vizibile. Pe lângă toate acestea se mai adaugă şi efectele din apă care afectează direct fauna piscicolă.

Lecţiile trecutului m-au învăţat că atâta timp cât ai găsit o tehnică ce funcţionează, mergi pe mâna ei, dar totodată experimentează lucruri noi. Dacă lucrurile noi funcţionează, atunci adoptă-le, dacă nu, ţine-le minte şi aplică-le în alte condiţii.

În următoarele trei articole voi povesti despre cele trei zile de pescuit la feeder pe râu, vă voi prezenta în detaliu fiecare zi, dar şi nadele folosite.

În mod cu totul obişnuit am optat pentru o lansetă feeder medium-heavy echipată cu un fir cu diametrul 0.20mm şi o mulinetă mărimea 3000.

Montura a fost cea clasică. Încă din momentul în care mi-a ideea de o construi şi testa nu m-am putu despărţi de ea şi vă pot spune că nu am găsit una mai eficientă şi mai practică atunci când vine vorba despre evitarea încâlcirii firului şi a prezentării pe substrat.

 

 

Este foarte uşor de folosit. Deşi împletitura nu se regăseşte pe piaţă, dacă vă rupeţi 2-3 zile în perioada iernii veţi putea realiza suficiente cât să vă ajungă un an întreg. Desigur că această împletitură poate fi înlocuită cu un elastic pentru pescuitul la rubeziană. Pe lângă faptul că ajută la evitarea încâlciturilor, permite folosirea unor forfacuri mai subţiri şi cârlige mai mici. Coşuleţul folosit a avut gramajul de 50gr.

 

 

Pentru partea terminală am folosit o combinaţie clasică: Drennan Team England cu diametrul de 0.10 şi cârligele Tubertini Serie 2 mărimea 16 şi 14.

Pentru partea de nadă am testat trei combinaţii diferite în fiecare dintre cele 3 zile. Deoarece în acest articol discutăm despre prima zi, voi prezenta nada folosită în prima zi. Doresc să menţionez că locul de pescuit nu a fost nădit în prealabil şi după semnele de pe mal nici nu s-a pescuit acolo în lunile din timpul prohibiţiei.

Aşadar, revenind la nadă, în prima zi am optat pentru o combinaţie sweet-spicy/dulce-condimentată să spunem. Combinaţia a constat din 2kg Van den Eynde Record Silver Breme şi un kilogram de Van den Eynde Secret Classic la care am mai adăugat câteva componenta extra.

 

 

 

Van den Eynde Record Silver este o nadă grea, una dintre cele mai grele şi colante nade din marea familie Van den Eynde. Este o nadă cu granulaţie mediu-fină cu o un conţinut mare de produse de patiserie. Mirosul este foarte dulce, o combinaţie de caramel cu vanilie şi gustul este sărat. Am ales această nadă din două motive. Primul motiv a fost acela al mecanicii nadei şi mai exact a puterii de colare şi a faptului că odată umectată devine foarte grea, exact ce trebuie pentru un pescuit pe râu la feeder în curent. Al doilea motiv a fost acela al primei zile de pescuit când nu mă aşteptam la minuni, capturi generoase. Ca să fiu sincer, mă aşteptam la câţiva obleţi şi poate un clean rătăcit, însă trebuia să nădesc vadul pentru zilele ce urmau.

 

 

Pentru partea spicy a nadei am optat pentru un kilogram de Van den Eynde Secret Classic. Deşi este o nadă destinată pescuitului babuştii, la sugestia unei surse de încredere am decis să o folosesc şi pe râu. Are putere colantă medie, conţine multe componente de patiserie dar şi seminţe. Culoarea este neutră şi aroma una condimentată ce tinde spre un uşor coriandru.

 

 

La toate acestea am mai adăugat un plic de aditivi Van den Eynde Brasem White. Un aditiv foarte puternic cu aromă pregnantă de anason şi este în principal destinată pescuitului la plătică.

 

 

Pentru a creşte puţin granulaţia nadei am mai adăugat clasicul British Bread roşu şi galben, tot de la producătorul Van den Eynde. În mod normal folosesc acest pesmet englezesc pentru a creşte granulaţia nadei, pentru a oferi nadei un plus atractţie prin culoare şi particule dar şi pentru a fixa peştii pe substrat.

Este foarte important modul în care pregătiţi nada. Este imperios necesar să alocaţi cel puţin 45 de minute preparării nadei. Umectarea treptată urmată de sitare este secretul obţinerii unei nade adecvate ca şi mecanică şi consistenţă. Între reprizele de umectare şi sitare trebuie să existe intervale de minimum 15-20 de minute şi este nevoie de aproximativ 3 cicluri de umectare/sitare.

Este de asemenea important să adăugaţi pesmetul englezesc doar după ce nada a fost trecută prin ciclurile de umectare/sitare. O altă regulă este aceea ca nada să fie mereu supravegheată şi umectată puţin mai tare înainte de introducerea pesmetului englezesc. Acesta va absorbi o cantitate de apă.]

Partida de pescuit a început cu stabilirea locului de pescuit. Cunoşteam configuraţia substratului din anii trecuţi, astfel distanţa de pescuit a fost stabilită la aproximativ 27 de metri. Pe direcţia şi distanţa aleasă am lansat aproximativ 20 de coşuleţe de nadă pentru nădirea iniţială.

Peştii s-au mobilizat destul de greu. Primii intraţi pe vad au fost obleţii, beldiţele şi la urmă porcuşorii. Am învăţat că pe Someş dacă vin pe vad porcuşorii, înseamnă că peştii căutaţi nu sunt departe. Aşa a şi fost, după aproximativ am avut prima trăsătură serioasă. Un scobar mic. Au urmat apoi alte trăsături însă totul s-a mişcat extrem de greu. Ca şi momeli am folosit viermi albi, roşii şi râme subţiri. Viermii au fost cei mai productivi.

După una-două prezentări urma o pauză foarte lungă, în medie de aproximativ o oră, câteodată şi mai lungă. Dar era prima zi de pescuit pe acel loc, peştii probabil că încă nu s-au stabilizat pe acel vad. Nu eram foarte îngrijorat de cantitatea mică a capturilor, urmau alte două zile în care eram sigur că voi recupera.

 

 

 

 

 

Finalul zilei a fost unul destul de bun. Încurajat de talia peştilor ştiam că următoarele zile vor fi mai bune, însă două lucruri m-au pus pe gânduri destul de serios: lipsa mrenelor şi a clenilor (am prins doar o mreană şi un clean în prima zi) şi numărul destul de mare de scobari scăpaţi imediat după înţepare sau în timpul drilului.

Speram totuşi că următoarele două zile aveau să fie mai bune din toate punctele de vedere deoarece aveam la dispoziţie o noapte pentru a regla lucrurile şi pentru a spera că mai mulţi peşti vor sosi pe vad.

Dacă vă place blogul nostru nu uitaţi să vizitaţi şi pagina noastră de facebook cu un simplu click aici. Nu uitaţi să ne daţi şi un Like.

-va urma-

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s