Frumuseţea simplităţii.

Pescuitul nu a fost şi nu va fi niciodată plictisitor. Cu toate acestea vin momente când anumite stiluri de pescuit devin oarecum repetitive şi intervine o oarecare rutină ce tinde să diminueze din plăcerea pescuitului.

M-am aflat şi eu de foarte multe ori în aceste ipostaze, dar defiecare dată am reuşit să combat rutina prin metode foarte simple. În ultimele luni am pescuit constant la feeder sau rubeziană destul de mult. Era doar o chestiune de timp până când rutina avea să se aşeze încet şi sigur. În situaţiile de acest gen cel mai bun remediu pentru mine a fost o schimbare, o rupere a rutinei. Mai simplu spus: schimb stilul.

În articolul precedent am testat noile method feedere Maver UFO şi o nadă special destinată pescuitului la feeder. De data aceasta schimbarea constă în tehnica abordată. Odată cu avansul tehnologiei, a societăţii, şi pescuitul devine tot mai complex şi mai complicat. Exact în aceste vremuri complexe este nevoie, din când în când de o revenire la lucrurile simple, la pescuitul şi tehnicile din copilărie.

O partidă de pescuit la vargă. Aceasta este arma mea „secretă” pentru ruperea a rutinei. Pescuitul la vargă este simplu, plăcut, comod şi mereu surprinzător. Nu necesită multă pregătire, tactici complicate, în plus este stilul perfect pentru cei mai tineri pentru a fi iniţiaţi în tainele pescuitului.

Locul ales pentru partidă a fost unul aproape de Cluj, comod şi cochet: Lacul Barai. Lacul este foarte bine populat cu crap dar mai ales cu caras. Deşi dimensiunea lor nu este mare, aceştia vă vor ţine ocupaţi întreaga zi, fără a vă plictisi.

 

 

Pescuitul la vargă este simplu. Nu aveţi nevoie de artificii tehnice, mai ales acolo unde populaţia piscicolă este foarte mare. Din acest motiv eu am optat pentru o vargă simplă de 4 metri pe care am echipat-o cu un fir de 0.11mm de la Preston. Linia a fost realizată „pe direct” fără forfac. Deoarece foloseam un fir relativ gros am ales şi un cârlig destul de mare, un Hayabusa numărul 12, seria H.KAJI57. Veţi spune că acest cârlig este exagerat şi aşa este. În mod normal aş folosi acest cârlig pentru pescuitul crapului, însă caraşii au o densitate atât de mare şi un comportament extrem de agresiv. Din acest motiv ştiam că nu este momentul pentru artificii de fineţe.

 

 

Ca şi plută am ales tot un model clasic şi foarte puternic: Dino Master Carp de 0.5g.

 

 

Plumbajul a fost şi el foarte simplu. Un bulk de alice plasate la aproximativ 35cm de cârlig şi alte două alice grupate la circa 15 cm de cârlig. Un plumbaj simplu, clasic şi cât se poate de sigur împotriva încâlciturilor.

În ceea ce priveşte nada, am optat pentru două nade clasice de la renumitul producător Marcel Van den Eynde: Turbo Black şi Gold Pro.

 

 

Cele două nade sunt puternic contrastante deoarece una este neagră şi destinată unei palete largi de peşti, pe când cealaltă se adresează plăticii şi are o culoare deschisă.

 

 

Turbo Black este de culoare neagră şi are o granulaţie medie spre fină. Mirosul este unul dulce, o combinaţie foarte plăcută de caramel cu vanilie şi alte ingrediente pe care încă nu le-am putut distinge. Caracteristica principală a acestei nade este gustul. În mod normal nadele au un gust neutru. În cazuri extrem de rare nadele sunt foarte dulci. Ei în cazul nadei Van den Eynde discutăm despre un gust foarte sărat. Aceasta este şi caracteristica nadei Turbo Black. Este o nadă a contrastelor. Mirosul dulce şi apetisant contrastează cu gustul sărat. Evident că în spatele acestui fapt există date ştiinţifice care demonstrează că o nadă sărată sau dulce poate schimba alcalinitatea apei din imediata proximitate a zonei nădite.

Deşi se recomandă ca o nadă pentru babuşcă şi peşte alb în general, Turbo Black are un conţinut ridicat de spărtura de seminţe. Partea cea mai frumoasă este versatilitatea ei. Fiind o nadă cu putere colantă ridicată, ea poate transporta o cantitate însemnată de particule cum ar fi porumbul, peletele, alte seminţe, etc. Fiind şi oarecum grea în cazul unei umectări mai intense, ea va lucra uniform la nivel de substrat. Dar trebuie menţionat că este o nadă uşor de mixat şi a cărei mecanici poate fi foarte uşor ajustată doar din simpla umectare şi sitare

 

 

Nada Van den Eynde Gold Pro este o nadă de culoare deschisă, o combinaţie de brun cu galben. Granulaţia ei este medie şi frapează prin minunata combinaţie dintre spărtura fină de cereale şi produsele de patiserie. Mirosul este unul foarte dulce o combinaţie de mai multe arome dintre care predomină cea de caramel, însă nu este singurul. Nada Gold Pro se adresează în primul rând pescuitului plăticii, însă experienţa m-a învăţat că ea are foarte bune calităţi de atracţie şi în rândul caraşilor.

Cu toate că cele două nade contrastează ca şi culoare, acest lucru nu a fost un impediment în calea obţinerii unui mix superb.

 

 

Ceea ce m-a interesat, pe lângă culoare şi aromă a fost un alt detaliu şi anume acela al mecanicii. Turbo Black este o nada cu foarte bune proprietăţi colante care pot fi foarte uşor manevrate prin umectare. Gold Pro pe de altă parte este o nadă mai uşoară. Datorită componentelor din aceasta, odată umectată devine pufoasă şi destul de uşoară. Desigur, şi acest aspect poate fi reglat prin umectare şi sitare. Combinând cele două nade în raport de 1/1 am obţinut un amestec echilibrat cu mecanică de dispersie la scurt timp după aşezarea pe substrat.

Culoarea nadei a rămas una foarte închisă. Desigur, dacă optam pentru varianta de Turbo Clasic as fi obţinut aceeaşi mecanică dar cu o altă culoare. Turbo Black a fost preferat datorită substratului mâlos din lac. Nu am dorit să creez un contrast. Nu ştiam cum vor reacţiona peştii la o nadă care contrasta cu substratul. Am vrut să fiu precaut.

Nădirea de începută a fost realizată cu 5 bulgări de mărimea celor din imagine. Răspunsul peştilor a fost imediat. Şi a rămas constant pe durata celor câteva ore de pescuit. Odată ce trăsăturile se răreau sau talia scădea, realizam o nouă nădire cu 2-3 bulgări de mărimea unei mandarine pentru a menţine şi readuce pe vad caraşii.

 

 

Alături de mine a fost şi colegul de suferinţă Milan care a preferat să realizeze o partidă la method feeder. Din nefericire nu a fost cea mai buna zi de pescuit la crap, însă cu toate acestea au fost şi capturi.

 

 

 

 

 

Mai departe vă las în compania câtorva poze.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost o partidă extrem de distractivă, plăcută şi revigorantă; o gură de aer proaspăt şi simplitate într-o lume prea grăbită şi prea complicată.

Nu uitaţi să vizitaţi pagina noastră de facebook aici. Un like ne va ajuta să creştem.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s