Prima !!!

…bine, nu este chiar prima partidă a anului. Au mai fost şi altele înainte, însă pe acelea nu le punem la socoteală. Au fost mai mult partide de încălzire pentru ceea ce va urma.

Odată ce vremea s-a mai deschis şi temperaturile scăzute au bătut în retragere, a venit vremea ca şi eu să mă dezmorţesc din somnul prea lung de peste o iarnă prea rece şi prea îndelungată. Dacă tot este sâmbătă şi zi de sărbătoare, am decis să îmi desfăşor arsenalul pe malul minunatului lac Bărăi din apropierea oraşului Cluj. Un lac foarte cochet, extrem de bine îngrijit şi întreţinut de administratorul său.

Cunoscând lacul de câţiva ani ştiam că cele mai practice metode de pescuit sunt fie feederul fie pescuitul la plută. Pentru a putea lua decizia finală în ceea ce privea tactica am trecut rapid la consultarea stării vremii. Nu am încredere în Busu, însă site-ul meu meteo preferat nu a dat niciodată prognoze eronate aşa că doream să mă asigur de două lucruri cruciale:1 – că nu plouă, 2 – că nu bate vântul foarte puternic deoarece îmi doream foarte mult să am parte de o partidă de pescuit la plută. Spre norocul meu condiţiile se anunţau aproape perfecte. Singurul aspect negativ era temperatura de aproximativ 17 grade. Nu contează. Este Aprilie aşa că nu mă pot aştepta la caniculă.

Cea mai practică opţiune de pescuit la plută era rubeziana aşa că am sunat din timp, am rezervat un loc, am întrebat pescarii care frecventează acest lac şi până în ziua partidei tactica mea era stabilită. Ştiam ce nadă voi folosi, ce linii, cum voi nădi. Totul. Ba mai mult, pentru a nu cădea pradă tentaţiilor am lăsat acasă lanseta de feeder, momitoarele, etc. Am pornit doar cu o rubeziană, două linii şi un minim de nadă şi momeală.

Dar să încep cu începutul. După ce am aşezat scaunul, am deschis rubeziana şi am stabilit distanţa de pescuit (11,5m) am trecut la pregătirea nadei.

 

 

 

În mod normal, din experienţele anterioare, nu aş fi folosit nadă deoarece populaţia de caras mic este foarte mare, astfel un pescuit ţintit pe crap ar fi fost imposibil datorită agresivităţii caraşilor. Cu toate acestea simţeam că puţină nadă nu avea cum să strice, mai ales că aveam în minte o tactică oarecum specială despre care voi discuta puţin mai târziu.

Revenind la nadă, Van den Eynde Philippe Carroyer – Turbo Black este o nadă produsă de cunoscuta companie omonimă Marcel Van den Eynde din Belgia şi a fost dezvoltată în colaborare cu campionul Philippe Carroyer. Această

 

 

Această nadă este de culoare neagră şi are o granulaţie medie spre fină. Mirosul este unul dulce, o combinaţie foarte plăcută de caramel cu vanilie şi alte ingrediente pe care încă nu le-am putut distinge. Caracteristica principală a acestei nade este gustul. În mod normal nadele au un gust neutru. În cazuri extrem de rare nadele sunt foarte dulci. Ei în cazul nadei Van den Eynde discutăm despre un gust foarte sărat.  Aceasta este şi caracteristica nadei Turbo Black. Este o nadă a contrastelor. Mirosul dulce şi apetisant contrastează cu gustul sărat. Evident că în spatele acestui fapt există date ştiinţifice care demonstrează că o nadă sărată sau dulce poate schimba alcalinitatea apei din imediata proximitate a zonei nădite.

 

 

Un alt detaliu de care trebuie să ţinem cont în momentul utilizării nadei Tubo Black este acela al umectării şi al mecanicii. Discutăm aici despre o nadă colantă şi grea care se adresează apelor adânci sau cu un curent uşor şi mediu. Am ales varianta neagră deoarece apa este încă rece, în plus aveam nevoie de acest detaliu pentru a-mi pune tactica în aplicare. Dar despre aceasta puţin mai târziu.

Deşi se recomandă ca o nadă pentru babuşcă şi peşte alb în general, Turbo Black are un conţinut ridicat de spărtura de seminţe. Partea cea mai frumoasă este versatilitatea ei. Fiind o nadă cu putere colantă ridicată, ea poate transporta o cantitate însemnată de particule cum ar fi porumbul, peletele, alte seminţe, etc. Fiind şi oarecum grea în cazul unei umectări mai intense, ea va lucra uniform la nivel de substrat. Dar trebuie menţionat că este o nadă uşor de mixat şi a cărei mecanici poate fi foarte uşor ajustată doar din simpla umectare şi sitare.

Pescuind la rubeziană în sezon încă rece, am ales să folosesc două linii, la lungimea de 11,5m. Pentru ambele am folosit acelaşi tip de plută şi anume o Dino Master Carp cu gramajul de 0.5g respectiv 0.75g.

 

 

Pentru partida de azi şi în general am ales un plumbaj compus doar din alice numărul 8 aşezate într-un bulk şi alte trei alice de semnalizare aşezate la intervale de 15 cm.

 

 

 

 

 

 

Montajul a fost finalizat cu un cârlig Milo Serie AS numărul 12. Un cârlig cu formă clasică şi cu o rezistenţă foarte bună.

 

 

În ceea ce priveşte momeala folosită m-am limitat la doar două: viermi şi porumb. Aş spune mai multe, dar nu prea am ce 🙂 Sunt momeli clasice şi care vor prinde mereu. Aveţi încredere în mine !!!

 

 

Şi dacă v-am tot făcut să aşteptaţi, a venit vremea să vă povestesc şi despre tactica mea „minune”. Am să vă spun din start că nu este nimic deosebit. Nu am folosit ingrediente minune. Am gândit tactica astfel: în lac sunt foarte mulţi caraşi mici şi agresivi. În lac sunt şi crapi mulţi şi frumoşi. Trebuie să atrag crapii şi cât mai puţini caraşi. Pentru a putea face selecţia în funcţie de talie aveam nevoie de particule, în cazul meu porumb, dar şi de o atracţie mai puternică decât cea a porumbului. Până la urmă discutăm despre apă rece, aşadar porumbul atrage vizual, dar din punctul de vedere al aromei mai puţin în acest sezon. Înţelegeţi dilema? În acest context am optat pentru o derivată a unei tactici mai vechi. Mai exact trebuia sa îmbin atracţia porumbului cu cea a nadei aplicat doar pentru crapi. Soluţia a fost simplă. Trebuia să nădesc…fără să creez un pat de nadă ci de particule.

 

 

Ideea mea a fost aceea de a amesteca nada cu porumbul, fără însă a crea bulgări. În cupa de nădire am adăugat porumbul amestecat cu nada. De ce? Păi este foarte simplu. Adâncimea apei era de peste doi metri, astfel aplicând acest tip de nădire acţiona pe două direcţii. Pe de o parte nada se dispersa pe întreaga coloană de apă, atât pe verticală cât şi pe orizontală atrăgând peştii sau cel puţin activându-i. Pe de altă parte porumbul se aşează pe substrat pentru a crea o zonă de atracţie olfactivă prin dimensiune, culoare dar si prin particulele de nadă care s-au aşezat pe substrat. Insuficientă nadă ca să menţină caraşii pe vad prea mult timp, dar suficient porumb cât să atragă şi să menţină crapii.

Nu ştiu dacă tactica a funcţionat sau nu, rămâne să mai testez. Voi ce spuneţi??? Până atunci vă las în compania câtorva poze de azi. Pe data viitoare!!!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nu uitaţi să vizitaţi şi pagina de facebook unde găsiţi mai multe articole cu un simplu click aici.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.